From version < 4.1 >
edited by Alex Moruz
on 2022/12/05 22:35
To version < 3.1 >
edited by Alex Moruz
on 2022/12/05 22:35
< >
Change comment: There is no comment for this version

Summary

Details

Page properties
Content
... ... @@ -4,7 +4,6 @@
4 4  Lexiconul slavon-român din fosta colecţie a Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi Ruseşti din Moscova, nr. 240, păstrat în prezent la Arhiva de Stat a Actelor Vechi a Rusiei, f. 188, nr. 1383, este unul din cele şase dicţionare româneşti aflate în descendenţa Lexiconului lui Pamvo Berânda. Cunoscut în literatura de specialitate ca //Lexiconul de la Moscova// şi privit cu mare interes în ultimul secol şi jumătate, el a fost foarte totuşi aproape inaccesibil cercetătorilor români înainte de derularea proiectului //eRomLex//, sub raport lexicografic fiind studiat //de visu// numai de Ştefan Ciobanu (1914) şi de Mădălina Ungureanu şi Ana-Maria Gînsac (2019).
5 5  
6 6  **Istoricul cercetării. **
7 -
8 8  Prima menţiune despre acest manuscris se găseşte în catalogul bibliotecii Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi Ruseşti pe care Pavel Stroev îl publică în 1845 (p. 113). De aici îşi ia informaţia B. P. Hasdeu (1878: 260-261). Totodată, savantul dezvăluie că, în urma unei indicaţii date de tatăl său, Alexandru P. Hasdeu, Academia Română l-a însărcinat pe Grigore Tocilescu să studieze acest lexicon şi pe cel din colecţia Tolstoi (Lex.Pet.) cu prilejul călătoriei de documentare efectuate în Rusia în 1877. În acelaşi an al tipăririi lucrării lui Hasdeu, pe 10 aprilie 1878, Gr. Tocilescu prezintă Academiei un raport al călătoriei sale în Rusia, în care arată că a consultat cele două lexicoane, a copiat litera A din primul şi a pregătit terenul pentru ca cele două manuscrise să poată fi aduse la Bucureşti în scopul copierii şi cercetării lor, misiunea aceasta căzând în sarcina Academiei (Tocilescu 1878: 29). Extrasul adus de Tocilescu, dar nepublicat, este valorificat de Hasdeu câţiva ani mai târziu în //Etymologicum Magnum// (v. Hasdeu 1886, col. 1-3, 159, 185 etc.).
9 9  
10 10  În anii următori, Ioan Bogdan constată că cele două lexicoane nu au mai ajuns la Bucureşti şi, aflându-se la în Rusia, intenţionează să le studieze. Din cauza unei conjuncturi nefavorabile nu are acces la manuscrisul de la Moscova, fiind astfel silit să-l compare cu cel de la Petersburg doar pe baza puţinelor eşantioane din //Etymologicum Magnum//. Pe aceleaşi eşantioane publicate de Hasdeu se întemeiază şi observaţiile pe care le face Gr. Creţu (1900: 38-40) în valoroasa ediţie a Lexiconului lui Mardarie Cozianul. Aşadar, toate contribuţiile de până la 1900 au folosit fragmentul transcris de Tocilescu în 1877, valorificat de Hasdeu în dicţionarul său.