Summary

• Page properties (1 modified, 0 added, 0 removed)

Details

Page properties

Content

...	...	@@ -1,10 +1,9 @@
1		-= Lexiconul de la Moscova =
	1	+**Lexiconul de la Moscova**
2	2
3	3
4		-Lexiconul slavon-român din fosta colecţie a Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi Ruseşti din Moscova, nr. 240, păstrat în prezent la Arhiva de Stat a Actelor Vechi a Rusiei, f. 188, nr. 1383, este unul din cele şase dicţionare româneşti aflate în descendenţa Lexiconului lui Pamvo Berânda. Cunoscut în literatura de specialitate ca //Lexiconul de la Moscova// şi privit cu mare interes în ultimul secol şi jumătate, el a fost foarte totuşi aproape inaccesibil cercetătorilor români înainte de derularea proiectului //eRomLex//, sub raport lexicografic fiind studiat //de visu// numai de Ştefan Ciobanu (1914) şi de Mădălina Ungureanu şi Ana-Maria Gînsac (2019).
	4	+Lexiconul slavon-român din fosta colecţie a Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi Ruseşti din Moscova, nr. 240, păstrat în prezent la Arhiva de Stat a Actelor Vechi a Rusiei, f. 188, nr. 1383, este unul din cele şase dicţionare româneşti aflate în descendenţa Lexiconului lui Pamvo Berânda. Cunoscut în literatura de specialitate ca //Lexiconul de la Moscova// şi privit cu mare interes în ultimul secol şi jumătate, el a fost foarte totuşi aproape inaccesibil cercetătorilor români înainte de derularea proiectului //eRomLex//,// //sub raport lexicografic fiind studiat //de visu// numai de Ştefan Ciobanu (1914) şi de Mădălina Ungureanu şi Ana-Maria Gînsac (2019).
5	5
6		-**Istoricul cercetării. **
7		-Prima menţiune despre acest manuscris se găseşte în catalogul bibliotecii Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi Ruseşti pe care Pavel Stroev îl publică în 1845 (p. 113). De aici îşi ia informaţia B. P. Hasdeu (1878: 260-261). Totodată, savantul dezvăluie că, în urma unei indicaţii date de tatăl său, Alexandru P. Hasdeu, Academia Română l-a însărcinat pe Grigore Tocilescu să studieze acest lexicon şi pe cel din colecţia Tolstoi (Lex.Pet.) cu prilejul călătoriei de documentare efectuate în Rusia în 1877. În acelaşi an al tipăririi lucrării lui Hasdeu, pe 10 aprilie 1878, Gr. Tocilescu prezintă Academiei un raport al călătoriei sale în Rusia, în care arată că a consultat cele două lexicoane, a copiat litera A din primul şi a pregătit terenul pentru ca cele două manuscrise să poată fi aduse la Bucureşti în scopul copierii şi cercetării lor, misiunea aceasta căzând în sarcina Academiei (Tocilescu 1878: 29). Extrasul adus de Tocilescu, dar nepublicat, este valorificat de Hasdeu câţiva ani mai târziu în //Etymologicum Magnum// (v. Hasdeu 1886, col. 1-3, 159, 185 etc.).
	6	+**Istoricul cercetării. **Prima menţiune despre acest manuscris se găseşte în catalogul bibliotecii Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi Ruseşti pe care Pavel Stroev îl publică în 1845 (p. 113). De aici îşi ia informaţia B. P. Hasdeu (1878: 260-261). Totodată, savantul dezvăluie că, în urma unei indicaţii date de tatăl său, Alexandru P. Hasdeu, Academia Română l-a însărcinat pe Grigore Tocilescu să studieze acest lexicon şi pe cel din colecţia Tolstoi (Lex.Pet.) cu prilejul călătoriei de documentare efectuate în Rusia în 1877. În acelaşi an al tipăririi lucrării// //lui Hasdeu, pe 10 aprilie 1878, Gr. Tocilescu prezintă Academiei un raport al călătoriei sale în Rusia, în care arată că a consultat cele două lexicoane, a copiat litera A din primul şi a pregătit terenul pentru ca cele două manuscrise să poată fi aduse la Bucureşti în scopul copierii şi cercetării lor, misiunea aceasta căzând în sarcina Academiei (Tocilescu 1878: 29). Extrasul adus de Tocilescu, dar nepublicat, este valorificat de Hasdeu câţiva ani mai târziu în //Etymologicum Magnum //(v. Hasdeu 1886, col. 1-3, 159, 185 etc.).
8	8
9	9	În anii următori, Ioan Bogdan constată că cele două lexicoane nu au mai ajuns la Bucureşti şi, aflându-se la în Rusia, intenţionează să le studieze. Din cauza unei conjuncturi nefavorabile nu are acces la manuscrisul de la Moscova, fiind astfel silit să-l compare cu cel de la Petersburg doar pe baza puţinelor eşantioane din //Etymologicum Magnum//. Pe aceleaşi eşantioane publicate de Hasdeu se întemeiază şi observaţiile pe care le face Gr. Creţu (1900: 38-40) în valoroasa ediţie a Lexiconului lui Mardarie Cozianul. Aşadar, toate contribuţiile de până la 1900 au folosit fragmentul transcris de Tocilescu în 1877, valorificat de Hasdeu în dicţionarul său.
10	10
...	...	@@ -22,22 +22,16 @@
22	22
23	23	Studierea corpusului descendent din Lexiconul lui Berânda a intrat într-o fază nouă în ultimii ani, odată cu obţinerea fotocopiilor lexicoanelor de la Moscova şi Petersburg. Astfel, Mădălina Ungureanu şi Ana-Maria Gînsac (2019) realizează primul studiu extins din filologia românească asupra relaţiei dintre Lexiconul de la Moscova şi cele păstrate la Biblioteca Academiei Române, fiind totodată prima cercetare lexicografică //de visu// a lexiconului după cea a lui Ştefan Ciobanu din 1913. Doi ani mai târziu, în cadrul proiectului //eRomLex//, Ion-Mihai Felea (2021) include în studiul comparativ şi Lex. Pet.
24	24
25		-**Descriere.**
	24	+**Descriere.** Manuscrisul numără 284 de file, din care ultimele două sunt albe. Lexiconul se întinde pe 282 de file, numerotate cu cifre chirilice şi arabe, ambele cu erori. Din manuscris lipseşte fila cu numărul 49 în numerotaţia chirilică, corespunzând la 30 de intrări de pe f. 56v-58r a Lex.3473 (дръзый - довлю). Numerotaţia arabă nu semnalează lacuna, aşa încât de la f. 50 (în numerotaţia chirilică) există un decalaj de o unitate între numerotaţia originală şi cea cu cifre arabe. De la f. 112 (după numerotaţia originală), numerotaţia cu cifre arabe o urmează pe aceasta până la f. 156. Fila 156 este numerotată de două ori cu cifre chirilice, rezultând iarăşi un decalaj de o unitate începând cu f. 157, continuând astfel până la finalul lexiconului (f. 282 cu cifre chirilice, 283 cu cifre arabe). Nu sunt indicii că lexiconul continua după f. 282.
26	26
27		-Manuscrisul numără 284 de file, din care ultimele două sunt albe. Lexiconul se întinde pe 282 de file, numerotate cu cifre chirilice şi arabe, ambele cu erori. Din manuscris lipseşte fila cu numărul 49 în numerotaţia chirilică, corespunzând la 30 de intrări de pe f. 56v-58r a Lex.3473 ((% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)дръзый(%%) - (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)довлю(%%)). Numerotaţia arabă nu semnalează lacuna, aşa încât de la f. 50 (în numerotaţia chirilică) există un decalaj de o unitate între numerotaţia originală şi cea cu cifre arabe. De la f. 112 (după numerotaţia originală), numerotaţia cu cifre arabe o urmează pe aceasta până la f. 156. Fila 156 este numerotată de două ori cu cifre chirilice, rezultând iarăşi un decalaj de o unitate începând cu f. 157, continuând astfel până la finalul lexiconului (f. 282 cu cifre chirilice, 283 cu cifre arabe). Nu sunt indicii că lexiconul continua după f. 282.
28		-
29	29	Textul este în scriere cursivă, cu cerneală neagră, dar sporadic apar iniţiale şi corecturi cu chinovar. Fiecare articol de dicţionar se încheie (de obicei la capătul rândului) prin trei puncte în chinovar, iar între secvenţa slavonă şi cea românească sunt aşezate de obicei două puncte, uneori şi trei, de aceeaşi culoare, fără ca aceasta să fie o regulă absolută. Filele au număr variabil de rânduri, între 15 şi 22.
30	30
31	31	Potrivit Valentinei Pelin (2017: 226), care a studiat manuscrisul //in situ//, acesta este de format 13,7x9,5, scris pe hârtie cu filigrane (v. infra) şi are legătură originală în lemn şi piele încrustată, cu încuietori de aramă.
32	32
33		-**Conţinut. **
	30	+**Conţinut. **Manuscrisul conţine lexiconul slavo-român din aceeaşi redacţie cu Lex.St., Lex.Pet. şi Lex.3473. Materialul este dispus în două liste. Prima listă (f. 1r-259v) reprezintă o prelucrare după Lex.Ber. A doua listă (f. 260r-283v) conţine cuvinte şi sintagme care nu se găsesc în Lex.Ber., lista fiind comună întregii redacţii româneşti menţionate.
34	34
35		-Manuscrisul conţine lexiconul slavo-român din aceeaşi redacţie cu Lex.St., Lex.Pet. şi Lex.3473. Materialul este dispus în două liste. Prima listă (f. 1r-259v) reprezintă o prelucrare după Lex.Ber. A doua listă (f. 260r-283v) conţine cuvinte şi sintagme care nu se găsesc în Lex.Ber., lista fiind comună întregii redacţii româneşti menţionate.
	32	+**Titlu**. Prima filă a lexiconului este deteriorată în partea superioară, din titlul original putându-se distinge doar ...ікѡⷩ. Titlul complet este reprodus de Ciobanu (1914: 78), fără a putea spune dacă el îl transcrie sau îl reconstituie: А: Ле́ксѵкѡⷩ. Acesta corespunde conţinutului colontitlului primei file din originalul rutean: а҃: Леѯіконъ. Trebuie remarcat că prima slovă din titlu păstrată de Lex.Mosc. nu poate fi ѵ, ci mai degrabă і sau и; dacă nu e o eroare de culegere, acest amănunt ar putea sugera că fila era deteriorată deja la momentul consultării manuscrisului de către Ştefan Ciobanu.
36	36
37		-**Titlu**.
38		-
39		-Prima filă a lexiconului este deteriorată în partea superioară, din titlul original putându-se distinge doar ...(% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)ікѡⷩ(%%). Titlul complet este reprodus de Ciobanu (1914: 78), fără a putea spune dacă el îl transcrie sau îl reconstituie: (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)А: Ле́ксѵкѡⷩ(%%). Acesta corespunde conţinutului colontitlului primei file din originalul rutean: (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)а҃: Леѯіконъ(%%). Trebuie remarcat că prima slovă din titlu păstrată de Lex.Mosc. nu poate fi (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)ѵ(%%), ci mai degrabă (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)і(%%) sau (% style="font-family:CyrillicaBulgarian10U; font-size:130%" %)и(%%); dacă nu e o eroare de culegere, acest amănunt ar putea sugera că fila era deteriorată deja la momentul consultării manuscrisului de către Ştefan Ciobanu.
40		-
41	41	Începând cu Hasdeu (1878: 260), lexiconul a circulat în literatura de specialitate sub titlul Словарь Рꙋмꙋньскаго ꙗзыка, „Dicţionarul limbii române”. Tot astfel îl prezintă şi Creţu (1900: 38), care se întemeiază pe lucrarea lui Hasdeu, însă Ciobanu (1914: 77) mărturiseşte că nu a putut găsi acest titlu în lexicon. În realitate, Hasdeu preia titlul lexiconului din inventarul lui Stroev (1845: 113), fapt semnalat recent şi de Ungureanu/Gînsac (2019: 247, nota 6). Aşadar, acest titlu nu există în manuscris şi numai lectura superficială a lucrării lui Hasdeu a făcut ca titlul preluat de la Stroev să fie socotit ca venind din lexicon. Este demn de remarcat faptul că titlul dat de Stroev conţine o adăugire: //Словарь Румуньскаго (Молдавскаго или Волошскаго) языка//, autorul ezitând în a stabili dacă manuscrisul este moldovenesc sau muntenesc. Titlul pe care îl poartă în prezent în catalogul Arhivei de Stat a Actelor Vechi a Rusiei este //Азбуковник русско-молдавский//.
42	42
43	43	**Provenienţa manuscrisului. **Nu se cunoaşte nimic despre circulaţia manuscrisului înainte de a ajunge în Rusia. Valentina Pelin (2017: 226), probabil întemeindu-se pe cercetarea lui Ciobanu (1914), notează că manuscrisul a ajuns în Rusia în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Cert este că acesta a intrat în biblioteca Societăţii Imperiale de Istorie şi Antichităţi Ruseşti din Moscova înainte de 1845, când îl descrie Stroev (1845), de la care îşi iau informaţiile primii cercetători români. Ciobanu (1914) presupune că manuscrisul a ajuns la Societatea de Istorie şi Antichităţi prin intermediul lui Iurii Venelin (n. Gheorghe Huţă), membru al Societăţii. Acest savant, un apropiat al lui Mihail Pogodin, era originar din Transcarpatia, a activat o vreme în Chişinău, unde l-a avut elev pe Alexandru Hâjdeu, iar între 1830-1831 a desfăşurat o călătorie de studiu în Moldova şi Ţara Românească, la însărcinarea Academiei Imperiale Ruse de Ştiinţe, în urma căreia va publica o lucrare consacrată documentelor slavo-române; se presupune că la Iaşi l-a întâlnit pe Gheorghe Asachi şi se ştie sigur că la Bucureşti a petrecut câteva luni, în care a cercetat arhiva Mitropoliei (v. Minea 1937, Mârza 2007).